Mulți bărbați nu spun totul de la început și ne putem trezi în situații la care nici ne așteptăm. Elena B. ne-a trimis povestea ei trăită din timpul facultății. Voi ce părere aveți ? 

Eram anul 1 de facultate si doar ce ma mutasem in Bucuresti , venind dintr-un oras mic. Pentru mine totul se schimbase, de la mediul complet diferit, viata de student si o relatie de 2 ani jumatate terminata. Iesisem din relatia aceea pentru ca doream o schimbare.

Eram tanara, voiam sa imi traiesc viata iar el voia sa ramana in orasul de unde am plecat. Fiind complet străină in Bucuresti, m-am tot chinuit cu mutarile si nu reuseam sa gasesc o chirie stabila pana cand am intrat in vorba cu un baiat care isi cauta si el coleg/colega de apartament. In final, am reusit sa ma mut cu fete in casa dar el a insistat totusi sa ne vedem la o cafea sa ne cunoastem.

Am acceptat. Eram singura, dornica de a cunoaste oameni noi in oras si de ce nu, poate si o noua relatie. El avea 27 de ani, eu 19. M-a fascinat. Era matur, avea prestanta , se purta foarte frumos si era romantic. Proaspat iesita din acea relatie si fiind destul de ocupata cu primul an de facultate, am fost la inceput mai superficiala la detalii.

El lucra in Bucuresti , era detasat cu munca din alt oras si odată la 2 saptamani se ducea in orasul de unde era. La inceput nu mi-am pus niciun fel de intrebare. El avea grija sa fie intodeauna cu un pas inaintea mea si imi oferea raspunsuri fara sa pun intrebari.

Imi spunea ca pleaca in oras ca o are pe mama lui bolnava...sau ca are o fosta iubita care il terorizeaza si nu poate sa renunte direct la ea pentru ca nu ar vrea sa o aiba pe conștiința. Si ca ar fi bine sa nu-l caut cat e plecat..ca ma cauta el.

Ce-i drept , ma cauta.

Ma suna de pe drum si vorbeam o ora...doua la telefon. Sau imi scria cand era "iubita geloasa si nebuna" la munca. Nu disparea un weekend intreg, avea grija sa ma tina aproape dar intodeauna cu scuze.

Ma suna si imi spunea "buna, ce faci? Scuze ca nu te-am sunat ieri dar am fost la curte la mama si..." multe minciuni. Eu fiind ocupata cu facultatea, mi-am vazut de ale mele. Nu eram foarte dornica de o relatie serioasa iar .

Nu ma implicam foarte mult si de aceea la tot ce imi spunea..eu ziceam "bine bine".

Dupa vreo 2 luni de relatie, s-a intamplat sa vina vacanta, sa ma eliberez de drumuri la facultate si alt stres ...si implicit in vacanta aceea erau si sarbatorile de iarna.

Acela a fost momentul cand mi-a dat de gandit de ce el tot evita sa discutam de petrecerea de revelion impreuna. Si fiind cu mintea si trupul odihnit, am inceput sa pun cap la cap multe detalii.

Nu am stat mult sa cercetez.

I-am trimis un sms si i-am spus. "Ceva nu e bine cu tine, ar fi bine sa imi zici tot sau de maine nu ne mai vedem". Iar el la mesaj mi-a raspuns: " sunt casatorit de 3 ani si relatia e de 7". Am pus capat la tot atunci dar el in schimb nu a putut sa se desprinda.

Facuse o obsesie pentru mine, ma suna noaptea, imi dadea mesaje ca vrea sa ma vada si ca ii e dor. L-am refuzat si la un moment dat am reluat relatia cu fostul iubit. L-am anuntat pe acest baiat ca m-am impacat cu fostul si sa ma lase in pace...eu crezand ca asa chiar v-a renunta. Dar nu, s-a transformat si mai tare. Ma suna si ii ziceam ca sunt cu el.

Cand inchideam telefonul, aveam mesaje interminabile de suferinta si acuze ca eu as fi in niste feluri. Fostul meu iubit nu stia nimic despre el. Nu am putut sa ii povestesc ca eu in cele 2 luni in care ne-am despartit, am avut pe altcineva. Intr-un final am reusit sa scap de el dandu-i block. M-a mai sunat de 2-3 ori cu numar ascuns dar stiam ca e el si nu ii raspundeam. Dupa cativa ani am reluat legatura dar nu ca relatie ...ci prieteni. Si ne amuzam de ce a fost atunci.

El in continuare isi insela sotia, cu altele, in orasul de unde era. Reusise sa se mute inapoi pentru ca ramasese sotia gravida. Mi-a povestit ca l-a si prins sotia cu mesaje pe vechiul yahoo messenger dar se pare ca si acum sunt impreuna, au doi baieti mari si el la fel de curvar.

Oare soția e fericita? Eu da.

Povestea Elenei B.