De obicei, după eșecuri nu prea îți mai vine să te ridici din nou. Totuși, poate această poveste te va face să te gândești de două ori. Alina B. ne-a vorbit despre cum și-a refăcut viața, când credea că nu mai are nicio speranță. 

Unii se întreabă de ce o fată tânără de 25-30 de ani e singură, când ei la vârsta asta aveau deja și copii. Lumea nu mai e la fel și posibilitățile sunt mult mai mari. Înainte nu dădeau un like ca să ai o relație, înainte dădeai timp, atenții, te dădeai pe tine. Și chiar și-așa, poate tot nu-ți ieșea.

Unele fete au prima despărțire la 21 de ani și stau ani de zile singure fără să-și poată reveni. Voi oameni buni înțelegeți asta? S-au doar spuneți că este o persoană dificilă și de aia este singură? NU. Este o persoană căreia îi este teamă că va da peste o altă lovitură.

Am scris asta din suflet, pentru că asta am trăit, asta am simțit și nu doresc nimănui să experiementeze așa ceva.

Povestea mea de dragoste a început la 19 ani. Îmi amintesc vorbele mamei: Termină facultatea, apoi iubirea. Ca orice adolescentă rebelă, de ce nu și iubire și studii? Până la urmă niciodată nu e momentul potrivit.

Și-am început o relație care în trei ani de zile m-a făcut să renunț la facultate, să intru în depresie și să nu mai știu cine sunt.

Cum mi-am revenit

Nu o să intru în detalii ca să vă încarc negativ ci vreau doar să vă spun că există cale de scăpare și speranță. Am ieșit din relație aproape de vârsta de 22 de ani și am stat singură până la 25.

Am pierdut trei ani din viață, pentru trei ani de relație, da, se poate. Nu puteam să învăț să mă concentrez, însă timpul liber a avut și părțile lui bune. De facultatea de Economie, m-am reprofilat spre Facultatea de regie și film.

Legătura? Niciuna, doar că aveam nevoie de creație ca să-mi revin și de o speranță, iar acea facultate a fost ce am avut nevoie atunci. Nu știu dacă acum aș proceda la fel, dar așa m-am salvat.

Acolo l-am cunoscut pe el. El care mi-a amintit cine sunt și unde am fost în tot acest timp. M-a făcut să râd, am creat alături de el,am avut idei contradictorii și parcă nici nu putea să fie mai bine de atât.

Într-un an alături de el am trăit câte nu am trăit în toată viața mea. Am învățat ce înseamnă apreciere, respect, compasiune... DRAGOSTE.

Poate dacă nu mi reveneam nu-l cunoșteam, poate dacă nu alegeam acea facultate, nu știam cine este... Așa s-a întâmplat. Și ție ți se poate întâmpla la fel! Am 33 de ani și suntem căsătoriți de aproape cinci ani de zile.

Ne înțelegem la fel ca în prima zi și jur că cea mai mare plăcere a mea este să ajung acasă să îl văd, și să mă trezesc să-i fac o cafea dimineața... Astea sunt frumusețile vieții, nu anii pierduți și nicidecum așteptarea.

Fetelor, care ați trăit sau trăiți o experiență neplăcută, voi contați și amintiți-vă cine ați fost înainte de EL. 

Povestea Alinei B