O pasiune nascuta dintr un esec. Universul Palariilor l-am creat în urmă cu câteva luni..mai exact în luna mai.. Creez pălăria de la apretare, tras pe calapod, până la ultima cusăturã la decor și imi place nespus de mult..dar până să ajung aici povestea e mai lunga.
Sunt artist. De mică mi-a plăcut să cânt, să dansez, să pictez, desenez și să creez. Când eram în scoala generala, unica mea placere era ora de desen. În rest, nu știu cum am ajuns la liceu sincer. Liceul l-am făcut cu profil tehnic, exact la ce mă "pricepeam"...deci și aici mă întreb cum am reușit să termin...și culmea, bacul l-am luat cu nota mare.
După terminarea liceului, a venit intrebarea aia ,pe care mulți și-o pun prin clasa a 10-a, dar eu ce fac mai departe?" Și am mers la arhitectură. A fost o alegere bună pe care o uram în timpul facultății.
Fără timp pentru mine
Nu aveam weekenduri, timp prea mult pentru mine...aveam și restanțe cu carul... pentru că se tot adunaseră în 6 ani. Dar am terminat-o și mă bucur pentru ca au fost 6 ani grei al naibii dar în care am învățat de toate. De la desen, proiectare, softuri de grafică, 3d si arhitectură pana la marketingul și managementul unei afaceri.
Când am realizat că nu mai sunt studentă, mi-am cautat un loc de muncă. Eram dornică de orice job pe creație, modelare 3d, design sau altceva legat de creație...numai proiectare și arhitectura nu. Mi se pareau prea tehnice și rigide pentru mine. Nu am gasit nimic in tot Bucureștiul ăla...așa că ușor ușor am început să creez lucruri handmade. Începusem cu flori de hârtie. Pe vremea aia era ceva namaivazut...lucram flori care imitau realitatea.
Pofta de creație
Vopseam hârtie și o modelam de ieșeau niște minunății. Ușor, ușor am început să pictez cani...pahare de șampanie de nunta și de acolo, mai pe scurt...am intrat pe aceasta piața de nunți. De la mărturii pană la aranjamente florale..invitații , meniuri..grafică peste grafică..faceam orice mi se cerea. Doar că la un moment dat mi-am dat seama că ajunsesem să îmi fie teama să fac orice pentru că mă gândeam că mă voi accidenta și nu o sa mai aibă cine să facă comenzile.
Lucrurile pe care le faceam eu, putea sa le facă doar un artist...o persoana care avea o viziune ca a mea, care știa sã lucreze în softuri de grafică si design, care putea sa țină o pensulã în mână și să facă oricând nuanța x de pe rochia y a domnișoarei de onoare Z.
Atunci mi-am zis ca ar trebui să mai fac ceva producție dar de care să mă ocup doar pe partea de creație, achiziții și tot ce puteam să fac stand în pat sau la distanță. Și așa m-am apucat de producția de genți de piele. Am investit toți banii strânși dintr-o vara de munca...și am creat genți. Cineva le cosea, eu ma ocupam de tipare si creație. Produsul în sine era cusut de altcineva.
Bani mulți, foarte mulți investiți
O mulțime de materiale și de forfotă...plus mana de lucru a fetii care imi producea geanta. Ajunsesem să investesc și banii pe care nu-i aveam. Vindeam din ele doar ca pentru a vinde la nivelul de a trai, aveam nevoie de mulți bani la început ca să pun pe picioare conceptul. Am vrut să accesez ceva fonduri de stat dar situația de atunci nu îmi permitea.
Uneori nu depinde doar de tine totul și a trebuit să renunț. Când am renunțat, pentru mine a fost o semi trauma. Investisem multi bani degeaba...visasem cai verzi pe pereți și eram ofticatã. Dar am vazut și partea buna..știu cum se produce o geantă de piele de la zero, știu să fac un tipar pentru o geantă, am învățat de unde să-mi achiziționez materiale diverse, am învățat ce înseamnă să produci un produs dar să și ajungi să-l vinzi. Mi-a prins bine experiența cu toate că am ramas și cu niște bani pierduți.
Investiție de mii de euro
Ulterior, ma găsisem în situația în care aveam multă piele nefolositã, capse, riveţi, lanțuri și tot felul de accesorii pe care le foloseam la genți și nu aveam ce să fac cu ele. Puteam să le vând dar le dădeam la prețuri de nimic și nu am fost foarte convinsă. Când, la un moment dat, mi-a venit ideea să caut să învăț să fac pălării.
Asta a venit și în contextul în care eu purtam numarul 55 la pălării și nu gaseam nicaieri o palarie să-mi vină bine pe cap. Am găsit să fac un curs, l-am facut și iatã-ma acum creând palarii cu personalitate.
Toate materialele ramase de la genți le folosesc acum, fac pălăriile de la zero. Mi-am achiziționat calapoade cu bani împrumutați. Investitia inițială a fost de 4000 euro. Calapoadele și materialele din care se fac palar6iile. Nu am ales chiar cea mai bună perioadă de pornit o afacere de producție, pe timp de pandemie si criza, dar sper ca intr-un an..maxim 2 si tu, cel care citești acest articol să porți o pălărie personalizată de catre mine și să fii o caramida la evoluția afacerii mele.
Urmărește interviul cu Oana și alegeți singură pălăria!