Alexandra B. ne-a surprins cu o poveste care ar putea încuraja nenumărate femei. Un final de relație nu trebuie să fie sfârșitul virusirilor tale, ci din contră, începutul unora mai promițătoare. Sigur avem ce învăța de aici. 

Este pentru prima oară când fac așa ceva. Să scriu despre evenimentele pentrecute în viața mea, însă e un început pentru toate.

Sunt o femeie singură

Am 40 de ani și da, sunt o femeie singură. Sunt singură pentru că asta am ales, nu pentru că asta s-a întâmplat. Multe persoane deja se întristează când aud poovestea cu „sunt singură”.

Povestea mea de dragoste a început la 17 ani. Înainte era altfel. După ce am terminat liceul ne-am căsătorit și totul părea un vis. Era un bărbat descurcăreț care a reușit să aibe grijă de mine cum nu m-am așteptat vreodată.

20 de ani am fost doar noi. Ne-am bucurat unul de celălalt cât am putut până a venit întrebarea. Când o să fim 3? Probabil presimți răspunsul. Nu am putut să-i ofer fizic un copil bărbatului pe care-l iubeam, însă eram optimistă, credeam că lucrurile nu le vor schimba pentru că eram aceași oameni.

M-a înșelat. A ales să plece la o altă femeie pentru că„ nu putea accepta ideea” că nu poate avea un copil, iar eu nu am putut să iert acest lucru.

Au fost momente fără sfârșit

Au urmat momente critice în viața mea. Nu am mai vrut să cunosc pe nimeni, iar singurul lucru pe care îl făceam era să plâng și să mă închid în lume. Am renunțat și la locul de muncă pentru a mă putea vindeca, o mare greșeală.

Omul acela a făcut parte din viața mea 20 de ani. Era ca și cum trebuia să-mi șterg amintirile și să încep de la zero. Au fost momente care păreau că nu se mai termină și situații în care mă încercau 1000 de gânduri. În astfel de situații vă recomand să plângeți. Să plângeți pentru voi, nu să vă plângeți la alții. Descărcați-vă.

O prietenă m-a sunat odată și mi-a propus să mergem la un curs de dezvoltare personală. Deși eram cufundată în depresia mea, cumva ea a reușit să mă scoată din casă. După o ora de ascultat sfaturi și experiențe am realizat că problema mea și durerea mea din suflet era minusculă față de ce trăiau alte persoane.

Mi-am dat seama că ce trăiesc e ceea ce am ales eu, plecând de lângă el, nu ceea ce mi-a impus destinul cum a fost în alte cazuri. Și m-am hotărât. Am urmat cursuri, m-am informat, am ascultat povești și am hotărât să mă apuc de studii în acest domeniu.

Au trecut 5 ani de când sunt singură, dar sunt mai puternică. Simt că acum trăiesc ceea ce trebuia trăit cu mult timp în urmă, dar nu am avut curajul și ambiția să o fac.

Cred că fiecare lucru care se întâmplă în viață e menit să te ducă spre o altă potecă. Faptul că nu am putut face un copil m-a dus pe un drum unde nu-mi imaginam vreodată că voi ajunge dar mă simt fericită. M-a făcut să mă cunosc mai mult și să-mi dau seama câte lucruri mai am de realizat până găsesc persoana potrivită mie.

Nu vă grăbiți. E timp pentru tot în viață, trebuie doar să știi care e prioritatea ta.

Povestea Alexandrei B.