Deseori auzi că frumusețea vine din interior și nu de fiecare dată reușești să pătrunzi dincolo de cât îți permite superficialitatea caracterizantă abordării acestor cuvinte.

Pentru a înțelege și a pătrunde până în cele mai profunde aspecte, pentru a-ți însuși trăsături debordante ale acesteia trebuie în primul rând să îți dai seama că, ceea ce spune de fapt este că, frumusețea deja îți aparține.

Imaginea frumuseții este contorsionată foarte mult de câmpul liberii exprimări, fiecare având viziunea sa în ceea ce privește această însușire și expunându-și părerea ajută la fenomenul de fragmentare a deiferitelor perspective vizând subiectul, determinând astfel, în timp, standarde ce pot fi introduse în repertoriul propriu cu mare ușurință dar care nu au același efect dorit în fiecare situație.

Exercițiu de vizualizare

Înainte să continui să citești părerea mea despre frumusețe, despre cum cred eu că deja o deții chiar dacă nu te cunosc, te rog să practici un exercițiu de vizualizare în care să te proiectezi pe cât de frumoasă poți fi și întreabă-te apoi daca îți lipsește, sau dacă ai în plus, ceva din viziunea ta.

Dacă este o problemă în fizionomie o poți regla cu exerciții fizice, poți sculpta corpul după bunul plac efectuând antrenamentele adecvate, unele persoane recurg la operații estetice pentru retușarea unor trăsături, altele folosesc tratamente și metode revoluționare pentru a-și îngriji și menține acea strălucire a tinereții.

Orice crezi că te ajută, în funcție de posibilitate și caz, merită încercat, dar spune-ți acum sincer dacă în exercițiul de vizualizare de mai devreme ai văzut vreo trasatură schimbată la tine, dacă ai proiectat frumusețea ca pe un aspect sau ca pe o stare, fiindcă de multe ori, mulți facem greșeala de a confunda frumusețea cu fericirea și să croșetăm cu aceste două concepte ambianțe care nu sunt foarte benefice stării de bine.

Mulți au o înclinație spre a crede că trebuie să ne rezumăm la puțin atunci când vrem sa adoptăm aceasta zicală: dacă vine din interior înseamnă că nu am nevoie de exterior, dar să nu ne pripim, echilibrul este “rația de aur” în orice, chiar și în cazul frumuseții.

Un exemplu minimalistic

Îți place acel palton de pe manechin, e culoarea ta preferată, culoarea care te prinde bine, este destul de scump dar ți-l poți permite așa că îl probezi, însă ajuns/ă în cabina de probă ceva nu este în regulă – aici vreau să vin cu exemplul: atitudinea, care este un produs exclusiv al sinelui tău interior, face diferența, iar atitudinea este influențată în momentul din cabina de probă până și de faptul că te-ai gândit dacă îți permiți paltonul; să fiu mai clar: cum ai vedea o persoana îmbrăcată în haine de gală dar mișcându-se precum un robot de teamă să nu șifoneze costumul? decizia de a conserva frumusețea îi aparține în totalitate, reflectă, dincolo de absurditatea momentului, trăsături caracteristice posibile să îi fie de folos în anumite circumstanțe dar, cu siguranță, în cazul de față îl poziționează în orice alt spectru decât al frumosului.

Frumusețea nu stă doar în felul în care noi modelăm forme, contururi și substanțe ci și în felul în care intimitatățile noastre relaționează cu acestea, comfortul și armonia dintre conștiința noastră și frumos în standardele proprii.

Cu cât vom înainta vom vedea că frumusețea nu este o însușire pe cât este o stare, o emoție imperceptibilă dar constant de veghe, care ne manipulează în cele mai subtile moduri cu putință.

Articol de Ivan Valentin